Multi (a se citi eu) fac greseala de a privi iubirea liniar. Au impresia ca o relatie se comporta ca o masinarie… o alimentezi constant cu diverse „alimente” si ea merge…
Dar experienta mi-a aratat ca nu-i asa… Iubirea e non-liniara.
Important nu e sa faci complimente continuu ci sa faci complimentul potrivit la momentul potrivit. Nu de sustinere constanta are nevoie omul de langa tine ci de interventie la momentul oportun.
Fiecare dintre noi trebuie sa avem sentimentul ca ne putem descurca singuri.
Autonomia sau Libertatea e mult mai importanta decat Siguranta!
Intr-o celula de izolare din inchisoare ai toata sigurata pe care ai putea sa o doresti. Nu e nimeni care sa te raneasca, mancarea vine la ore fixe. Si totusi… nu prea se ingramadeste nimeni sa ocupe astfel de locatii.
Poate pentru ca siguranta asta seamana prea mult cu siguranta dintr-un cimitir… 🙂
Deci gestul potrivit la momentul potrivit! Dar asta e fenomenal de greu… pentru ca trebuie sa fii treaz sa poti face asta… si lumea nu vrea sa se trezeasca…. Trebuie sa vrei sa vezi omul de langa tine dincolo de ceata propriilor prejudecati, dincolo de sticla colorata a propriilor expectantelor. Trebuie sa-l vezi cum e in realitate. Sa-l vezi clar.
Partea frumoasa e ca daca depui efortul de a-l vedea… nu mai trebuie sa faci nimic. Absolut nimic… Toul va fi facut prin tine… Stanga ta nu va mai stii ce a facut dreapta. Ai sa te trezesti ca lumea iti vorbeste despre ce ai facut si n-ai sa intelegi de ce acorda atat demulta valoare….