Kaizen

Toti avem momente de claritate cand privind la propria viata descoperim ca nu e chiar cum am vrea sa fie. Dorim schimbarea si uneori chiar ne aruncam cu avant in tot felul de programe proiectate sa imbunatateasca un aspect sau altul dar spre dezamagirea noastra, de multe ori, ajungem in scurt timp de unde am plecat sau poate si mai rau. Aceleasi obiceiuri nocive, acelasi „eu” care ne-a facut sa vrem schimbarea.

De multe ori vina pentru esec e aruncata in spatele propriei persoane, „Nu-s capabil” fiind unul dintre gandurile cel mai des intalnite. Investim atat de multe sperante in schimbarea dorita, incat esecul ne aduce cadou, de multe ori, o depresie de toata frumusetea.

Vorbesc acum in mare parte din propria experienta, dar STIU ca nu-s singur. Toti trecem prin astfel de situatii, face parte din natura noastra umana.

Schimbarile majore si in timp scurt sunt extrem de rare. Se pot intampla, nimic de zis, dar pentru a avea loc, de multe ori, e nevoie de o trauma psihologica, trauma ce nu prea e recomandata ca forma de terapie. Problema e ca mai toti vrem schimbari majore si daca se poate cat de repede posibil. Obisnuiti cu ritmul nebun din ziua de azi uitam sa mai avem rabdare. Si astfel ne aruncam de multe ori cu capul inainte, si de multe ori iesim botiti din experienta.

O astfel de abordare a problemelor e de cele mai multe ori impotriva firii, impotriva propriei noastre naturi. Natura noastra e proiectata inteligent si una dintre sarcinile ei primare este rezistenta la schimbare. Asa functioneaza procesul de a invata.

Gandeste-te la un copil mic ce incearca sa invete sa mearga. Incearca diferite modalitati de a se ridica in picioare si de a-si mentine echilibrul. Unele reusesc, altele sunt doar sursa de zambete pentru cei din jur. Creierul lui depisteaza acele forme de miscare ce functioneaza si incepe sa le foloseasca din ce in ce mai des. Succesele se aduna si in curand bebelusul poate face chiar si cativa pasi. O data invatate formele respective de miscare, creierul le blocheaza si incearca sa nu mai schimbe modul in care incearca sa se ridice. Isi formeaza un set de miscari ce functioneaza si incearca sa nu le mai schimbe. Poate ca bebe mai descopera si alte posibilitati de a se ridica, dar, incercandu-le si vazand ca nu functioneaza, renunta la ele.

Asa patim si noi cand incercam sa schimbam ceva. Creierul nostru subconstient stie calea batatorita si, dupa ce ne acorda satisfactia esecului, directioneaza gandirea spre revenirea la drumul cunoscut, chiar daca e un drum gresit.

Poate ca privind lucrurile asa, schimbarea pare ceva fenomenal de dificil. Ei bine, nu e. Dificultatea apare doar cand incercam sa schimbam lucrurile prea radical. Daca, in loc sa luptam cu natura noastra ne aliem cu ea, calea spre victorie se deschide larg.

Cum spuneam, odata descoperite miscarile eficiente, bebelusul abandoneaza cautarea altor miscari, dar nu abandoneaza imbunatatirea celor descoperite. Astfel, de la un ridicat in picioare sovaielnic, ajunge la un ridicat in picioare mai ferm, de la doi-trei pasi, urmati de revenirea in patru picioare ajunge la traversarea camerei. El face toata evolutia aceasta folosindu-se de natura, schimband putin cate putin ceva familiar.

Schimbarea este automata in toata natura. Nimic nu ramane la fel. Anotimpurile vin si trec. Muntii apar si sunt erodati in timp. Un fir de iarba pleaca de la samanta si, prin forte proprii, reuseste sa strapunga pamantul si sa rasara. Toate acestea se intampla fara efort, de la sine.

Colaborarea noastra cu natura in schimbarea dorita consta in a transforma schimbarea dorita in ceva ce sa se intample de la sine, fara efort.

Aceasta este calea Kaizen.

Kaizen este un cuvant japonez format din 2 particole „Kai” reprezentand schimbare sau corectare, ajustare si „Zen” reprezentand bun. Deci Kaizen reprezinta o „schimbare in bine„, o imbunatatire.

Secretul Kaizen-ului consta in faptul ca imbunatatirea aceasta nu se face in pasi mari, ci in cei mai mici pasi posibili. Nu se schimba viata, ci se ajusteaza putin cate putin, pana viata ajunge sa fie in forma dorita.

Daca te gandesti la o imbunatatire minora si te intrebi daca nu e poate prea mica sa conteze, ei bine atunci incearca sa o faci si mai mica, sa fii sigur ca e „prea mica”. In felul acesta viteza cu care se va produce schimbarea va creste.

Stiu, suna paradoxal, dar Paradoxul e un alt aspect intrinsec al vietii. Viata e plina de paradoxuri. Una dintre tehnicile logoterapiei e „intentia paradoxala” si functioneaza, chiar daca teoretic ar trebui sa aiba efecte adverse. De exemplu, daca un student are un examen care se apropie si apare stresul, una dintre metodele paradoxale de a il elimina este sa-ti programezi stresul acesta. Iei frumos un calendar si programezi pana la data examenului stres in fiecare zi. Scrii in dreptul fiecarei zile STRES cu litere mari si eventual iti programezi si o ora la care sa te simti in mod special stresat(a). Efectul paradoxal al unei astfel de tehnici, la cele mai multe pesoane, este o scadere semnificativa a nivelului de stres.

Un alt aspect al vietii este Umorul. Daca imbunatatirea minora de mai devreme, redusa in urma intrebarilor, devine comic de mica, atunci esti pe drumul cel bun. Esti mai aproape de „efort zero”, mai aproape de natura, iar daca esti in alianta cu natura, ea va continua sa faca ce stie cel mai bine, sa impiedice schimbarile majore si sa incurajeze imbunatatirile minore.

Una dintre schimbarile cel mai frecvent dorite este o schimbare in greutate. Din pacate, de multe ori lumea nu-si da seama nici macar ce vrea cu adevarat. Cei mai multi nu vor o schimbare minora, gen „sa incap in rochia asta pentru revelion”, ci vor de fapt o schimbare majora de genul „controlul greutatii”. Chiar daca reusesc sa scada in greutate folosind cine stie ce metoda agresiva, dupa trecerea evenimentului si revenirea la starea de dinainte „reusita” aceasta se transforma intr-un esec.

O tinta mult mai vrednica de urmarit e atingerea „controlului greutatii” printr-o abordare Kaizen. Schimbari minore.

Un control veritabil al greutatii se face simplu prin controlul a 3 factori ce contribuie la cresterea in greutate: cantitatea de alimente ingerate, tipul de alimente ingerate si nivelul de exercitiu fizic.

Daca o persoana incearca sa scada in greutate abordand toate cele 3 aspecte in forta, singurul lucru pe care il va realiza va fi un dezechilibru chimic in organism, dezechilibru ce poate duce persoana in pragul colapsului. Nu trebuie sa amintesc persoanelor, care au incercat cure brutale, de senzatiile constante de foame, poftele nebunesti dupa cine stie ce aliment sau de durerile crunte din febra musculara cauzata de prea multe exercitii fizice.

Varianta Kaizen este mai blanda. Vrei sa obtii controlul respectiv, abordeaza pe rand fiecare dintre cei trei factori!

Sistemul e simplu: planificare – realizare – recompensa. Mai intai alegi unul dintre cei trei factori. Nu conteaza cu care incepi, le va veni randul la fiecare dintre ei.

Sa-i luam pe rand:

1. Cantitatea de alimente ingerate. Primul pas ar fi constientizarea in linii mari a cantitatii. Monitorizeaza timp de o saptamana cat mananci! Nu trebuie sa te straduiesti sa mananci mai putin, pastreaza-ti obiceiurile intacte, ajunge doar sa fii ceva mai atent la cat mananci si sa-ti notezi eventual undeva. Nu e nevoie de un jurnal veritabil, ajunge doar o insemnare minora in fiecare zi.

Dupa ce te obisnuiesti cu monitorizarea (una-doua saptamani) incearca sa gasesti modalitati creative in care sa jonglezi cu respective cantitati. Incearca sa introduci o pseudo-monotonie in care, de exemplu, sa reduci tipurile de meniu, pe care le faci sau pe care le comanzi, la 3 tipuri de meniu pe saptamana. Nu uita de Umor si fa din planificarea aceasta ceva distractiv. Cere ajutorul prietenilor, strange idei noi. Fa in asa fel, incat procesul sa fie cat mai distractiv.

Recompensa joaca si ea un rol important. Monitorizeaza progresele acestea minore si, la sfarsitul saptamanii, ofera-ti o recompensa minora. Nu trebuie sa fie ceva extraordinar, ajunge o masa la un restaurat mai select sau, daca exista colaborare din partea unui partener, o favoare mai speciala, un masaj sau orice altceva minor.

Dupa instaurarea monotoniei de meniu, poti incerca reducerea portiilor. Incepe cat mai incet. Redu, de exemplu, un fragment infim din masa de seara. Nu risca sa elimini un sfert sau jumatate! Nu are rost sa te grabesti! Ajunge pentru inceput sa elimini si o felie de paine.

Continua in ritmul acesta si foloseste-ti creativitatea pentru a manipula meniul. Nu uita, cu cat e mai distractiv cu atat e mai bine. Una dintre directiile in care poti sa manipulezi meniul este spre ceva mai sanatos. Personal am descoperit ca de multe ori mai sanatos e si mai gustos. Poate ca intensitatea gustului nu e exacerbata la nivelele intalnite in produsele pline de chimicale, dar lucrul acesta este compensat in mod minunat prin subtilitatea prezenta in gustul alimentelor traditionale.

2. Tipul de alimente ingerate. Aici toata lumea stie alimentele de evitat. Nu e nevoie ca un expert sa-ti spuna ceva gen „dulciurile ingrasa”. Dulciurile nu ingrasa, dulciurile favorizeaza aparitia grasimii si, daca sunt scapate de sub control, pot aparea efecte negative. Personal cred ca dulciurile pot fi un aliat de nadejde in lupta impotriva greutatii. Ideea e sa fie folosite inteligent.

Daca sunt anumite alimente pe care vrei sa le controlezi, incepe incet. Am sa folosesc dulciurile ca exemplu, desi mecanismul este acelasi pentru oricare dintre ele. Daca ai fost atent in linii mari la ce mananci, stii deja cam care sunt obiceiurile. Redu, de exemplu, cantitatea de dulciuri pe care o mananci lunea. Lasa restul zilelor din saptamana in pace. Concentreaza-ti atentia doar pe ziua de luni. Nu e nevoie nici macar sa reduci complet dulciurile. Redu doar atat cat ti se pare minor. O patratica de ciocolata in minus e suficient pentru inceput. Incetul cu incetul ai sa reusesti sa le reduci de tot in timpul saptamanii. Nu recomand eliminarea lor completa, asa cum spuneam pot fi un aliat de nadejde. Foloseste-le pe post de recompensa la sfarsitul saptamanii. In felul acesta intalnirea cu ele devine mai plina de savoare, la fel ca intalnirea cu un prieten vechi pe care nu l-ai mai vazut de mult.

3. Exercitiu fizic. Mersul la o sala de fitness poate fi un pas mult prea mare la inceput. Poate trebuie cumparate haine special, facut abonament, gasita o persoana cu care sa mergi si, daca deja greutatea e o problema mai mare, mai trebuie invinsa si frica de parerea celorlalti. Asta ca sa nu spunem nimic de febra musculara caracteristica unei schimbari bruste in regimul de exercitii fizice. In metoda Kaizen nu e nevoie de un astfel de tambalau. Poti incepe cat de simplu vrei.

Robert Maurer, unul dintre doctorii care au studiat si mediatizat Kaizen-ul in Statele Unite, povesteste despre o pacienta careia i-a recomandat sa inceapa cu un minut de stat in picioare in timpul reclamelor de la telenovela preferata. Daca un minut de stat in picioare ti se pare o idee caraghioasa gandeste-te la ce am spus mai devreme, Umor, Paradox si Schimbari minore. Intr-un timp surprinzator de scurt, persoana respectiva a ajuns de la un minut de stat in picioare, la un minut de mers pe banda in fata televizorului, apoi la 5 minute de mers si, incetul cu incetul, a ajuns si la sala de fitness.

Secretul exercitiilor fizice eficiente in domeniul controlului greutatii sta in efortul de intensitate scazuta. La intensitate scazuta corpul are tendinta de a consuma mai degraba din resursele de grasime, decat din resursele de glucide. Mersul pe jos e exercitiul perfect si se preteaza de minune la metoda Kaizen. Incepe cu plimbari cat de scurte vrei in ritmul cel mai confortabil. Continua sa lungesti distanta si, dupa ce te-ai obisnuit cu nivelul de exercitii, poti incerca si cresterea usoara a ritmului. Idealul, spre care ar trebui sa tintesti, e 30-40 de minute de mers pe jos intr-un ritm ceva mai alert.

Nu uita sa-ti folosesti creativitatea pentru a face exercitiul cat mai placut posibil. Personal folosesc timpul alocat mersului pe jos pentru a asculta carti audio. Am cateva carti audio pe care le pot reasculta oricand cu placere. Sunt pline de idei distilate de-a lungul anilor de diversi autori si, de fiecare data, descopar ca vad o parte din ideile exprimate intr-o noua lumina, chiar daca le-am mai auzit de cateva ori. Exact cum spune Maestrul: „Nu inveti pana nu esti pregatit sa inveti.”

Desigur, sunt persoane care vor spune ca in ritmul prezentat schimbarea se va produce dureros de incet. Da, se va produce incet, dar iti garantez ca se va produce cu mult mai repede decat iti imaginezi la inceput iar rezultatele unei astfel de schimbari vor fi rezultate stabile. Un rau actioneaza incet asupra unui munte, dar pana la urma reuseste sa-l taie in doua iar rezultatele unei astfel de actiuni raman vizibile si dupa ce ea inceteaza.

Stilul de abordare prezentat mai sus poate fi aplicat la fel de eficient si in alte domenii, metoda Kaizen putand fi aplicata de la repararea unei relatii pana la deschiderea unei afaceri personale.

Principiul ramane acelasi… Schimbari minore.

Daca din nefericire relatia ta scartie nu-ti pune intrebari majore de genul „Cum pot salva relatia?”, puneti intrebari minore de genul „Ce lucru marunt pot face azi astfel incat sa fie putin mai bine?”, Uneori poti porni de la un zambet si incetul cu incetul sa te transformi si sa-l transformi pe cel de langa tine.

Daca vrei o situatie financiara mai buna pentru familia ta nu te intreba „Cum pot sa fac suma X de bani?”, aceasta e o intrebare ENORMA! Constientizeaza in schimb ca banii castigati sunt in relatie directa cu serviciul adus celor din jur si intreaba-te „ce lucru marunt pot face pentru ca serviciul adus de mine celor din jur sa fie mare?”. Poti incepe, de exemplu, prin a citi cate o pagina pe zi dintr-un manual de specialitate ce-ti va lustrui capabilitatile din domeniul in care activezi, sau poti aloca 5 min pe zi pentru a te gandi creativ la idei de afaceri. In 5 min. iti pot veni destul de multe idei. Nu zice nimeni ca vor fi bune de ceva, dar nici nu trebuie sa te apuci imediat sa le pui in practica. Ajunge pentru inceput sa te obisnuiesti sa te gandesti la ideile acestea. In timp calitatea lor se va imbunatati simtitor si vor apare si idei care vor merita sa fie puse in practica.

Daca vrei ca viata ta sa aiba insemnatate, daca vrei de exemplu sa traiesti o viata plina de serviciu pentru cei din jur, nu te intreba cum poti schimba lumea. Intreaba-te in schimb ce lucru marunt poti face pentru cei din jur, pentru cei de langa tine. Poti incepe, din nou, cu un zambet sau o gluma sau un compliment simplu dar onest. Asa cum spunea Maica Tereza, “Nu putem face lucruri marete, doar lucruri marunte cu mult iubire.” Si ea a inceput simplu.

Daca nebunia vietii te-a adus intr-un moment de criza, nu incerca sa rezolvi toata criza deodata, gaseste o problema marunta si gestionabila si incearca sa o rezolvi. Sunt si crize grave care necesita actiune mai puternica, dar multe crize pot fi dezamorsate desprinzand incetul cu incetul din ele probleme mici, probleme rezolvabile. Rezolvarea unei probleme minore, chiar si intr-o criza majora, iti va induce si intari convingerea ca poti face fata situatiei.

Ai grija la „recompense”. Multi incearca sa se schimbe si, cand vad ca nu reusesc, se „premiaza” cu stari cat mai urate. Cu autocritica si cu invinovatire. In modul acesta ei se asigura ca a doua oara nici macar nu vor mai incerca sa se schimbe. Fii mai inteligent! Kaizen e o metoda in care esecul nu prea exista. Schimbarea e prea mica sa poata fi numita esec neimplinirea ei. Constientizarea faptului ca nu s-a produs schimbarea aceasta minora e o reusita la fel de mare ca implinirea ei. E o informatie valoroasa de care ai reusit sa faci rost. E informatia ca schimbarea produsa nu e suficient de mica. Iar aflarea unei astfel de informatii e motiv de bucurie pentru ca inseamna ca ai descoperit cum poti influenta schimbarea, ai descoperit ca trebuie sa mai reduci din avant. Doctorul Maurer povestea in cartea lui „One Small Step Can Change Your Life: The Kaizen Way” de o persoana care a incercat sa elimine zaharul pe care il punea in cana de ceai. A plecat de la 3 lingurite de zahar si a reusit relativ usor sa le elimine pe primele doua dar a treia lingurita nu se lasa. Atunci ea a ajustat abordarea. Si-a spus „Ok, am sa elimin cate un graunte de zahar din a treia lingurita” iar la ora actuala isi bea ceaiul fara zahar.

Daca vrei sa te premiezi cu adevarat pentru micile succese, ai grija ca recompensele sa fie marunte. Daca o recompensa este majora, va transforma schimbarea intr-o lupta pentru recompensa respectiva, iar asta contravine cu principiul lipsei de efort. Nu considera ca, daca o recompensa e marunta, ea nu are efect. Are un efect mult mai mare decat o recompensa majora datorita efectului cumulativ. Te va obisnui cu reusita si, pana sa-ti dai seama, vei avea obiceiul de a reusi.

Poate ca un sarut pasional comparat cu o excursie la Paris pare o recompensa marunta, dar un sarut pasional in fiecare zi comparativ cu o excursie la Paris o data pe an, cred eu, e mult mai valoros.

Recompensele marunte functioneaza atat cu propria persoana cat si cu cei din jur. In Japonia, patria Kaizen-ului, la uzinele Toyota, cel mai ravnit premiu consta intr-un stilou. Acest stilou este inmanat in cadrul unei ceremonii fastuoase celei mai inventive persoane din cadrul companiei. Valoarea stiloului consta mai degraba in insemnatatea lui. Fa si tu la fel cu recompensele tale! Fa-le pline de valoare prin insemnatatea pe care o au.

Toate lucrurile descrise aici par minore si aici e tragedia maxima. Lumea nu realizeaza impactul pe care il poate avea o schimbare atat de mica asupra unui viitor mai mult sau mai putin indepartat. Nu isi dau seama cat de mult poate aduce si o ignora. Nu fi si tu ca ei. Nu ignora lucrurile marunte pe care le poti face fara efort.
Pana si a nu schimba nimic e o actiune valida in Kaizen. Am dat mai devreme exemplu cu monitorizarea dar sunt multe alte modalitati in care poti sa faci ceva fara sa faci nimic (paradoxal). Nicolae Steinhardt in „Daruind vei dobandi” descrie foarte frumos schimbarea asta fara a te schimba direct.

Ajutandu-i pe altii sa se schimbe te vei schimba tu insuti.