Jur pe viaţa mea, şi pe iubirea mea faţă de ea, că nu voi trăi niciodată pentru altcineva, nici nu voi cere altuia să trăiască pentru mine. – Ayn Rand
Maestru de Mello a exprimat acelasi lucru altfel:
Intelege piedicile pe care le pui in calea Iubirii, Libertatii si Fericirii tale iar ele vor cadea. Aprinde lumina constientei si intunericul va disparea. Fericirea nu e ceva ce dobandesti, Iubirea nu e ceva ce tu produci; Iubirea nu e ceva ce tu posezi; Iubirea e ceva ce te poseda pe tine.
Dar oare cati dintre noi sunt dispusi sa recunoasca ca-si saboteaza propria fericire? Cati sunt dispusi sa-si asume responsabilitatea pentru propria nefericire? Doare sa fii atat de sincer cu tine insuti si multi evita durerea asta. Prefera sa se intoarca la obiceiurile vechi, sa se intoarca inapoi sa doarma.
Poate articolele astea de blog sunt modul meu ciudat de a musca din ceva…. sa nu ma mai gandesc la durere…
Imi privesc demonii in fatza cu curaj… si le spun “Pana aici ti-a fost! Pleaca sau mori!”
Si-i sugrum unul cate de unul chiar daca sufocarea lor ma lasa si pe mine fara aer.
Prefer sa mor decat sa traiesc ca un mort!