Simplitate.ro

O viata bogata e o viata in care te simti bogat iar pentru a te simti bogat nu trebuie musai sa ai o cantitate ridicata de bani (desi ajuta) ci sa ai cantitati ridicate din urmatoarele trei comori:
1. Liniste
2. Legaturi
3. Valoare

1. Linistea. Ne permite sa fim mai atenti la viata asta in care ne aflam si sa extragem mai mult din ea. Thoreau spunea “Sa traiesc profund si sa sug maduva vietii”. Fara liniste nu poti face asta. Linistea o capatam atunci cand facem lucrurile corecte. Atunci cand ne traim viata conform principiilor pe care noi LE STIM corecte, adevarate. Nu e o viata usoara dar e o viata frumoasa.

2. Legaturile. Parerea mea este ca cele mai intense sentimente pe care le vom trai pe acest pamant sunt traite cu ajutorul celor din jur. Un om cu prieteni adevarati e un om cu adevarat bogat iar pentru a avea prieteni adevarati trebuie ca mai intai sa fii unul. Cuvantul de ordine aici este integritate. Sa ramai o persoana integra indiferent de ce se intampla e foarte greu, dar merita.

3. Valoare, sau Insemnatate. Un sens pentru viata asta. Atunci cand raspunzi la intrebarea pe care ti-o pune viata “Ce sens am?”, atunci cand iti accepti rolul pe care trebuie sa-l joci in aceasta divina comedie, devii erou sau eroina. Uneori viata devine o drama, alteori o comedie si poate la un moment dat o poveste de dragoste, indiferent de tonul pe care o are, tot poti face din ea ceva frumos. O drama care sa miste inima oamenilor din jur, o comedie care sa ridice spiritele si sa aduca soarele in viata mohoratilor sau poate o poveste de dragoste care sa insufle viata in Speranta celor din jur.

Fara aceste comori, poti fi imbracat in aur si tot te vei simti un fals.

Fara contrast nimic nu are sens.

Lumina nu poate fi inteleasa fara Intuneric.
Iubirea fara Frica.
Adevarul fara Minciuna.
Stabilitatea fara Instabilitate.

Doua fete ale aceleiasi monede.

Iar daca e sa acceptam moneda… o acceptam cu amble fete.

Iar cand suntem prezentati cu lumea din jurul nostru, cu luminile si cu umbrele ei, cu valtoarea sentimentelor celorlalti ar fi bine sa acceptam totul asa cum este avand grija sa prezentam contrast la ce nu ne place. Sa fim noi Lumina, Iubire, Adevar si Stabilitate si sa fim recunoscatori partenerilor de drum ce ne permit contrastul.

Atunci cand nu mai opunem rezistenta lumii din jur, cand nu mai incercam sa o schimbam, ne ramane mai multa energie pentru A FI, pentru a ne juca rolul in aceasta piesa de teatru, pentru a rade si pentru a plange, pentru a zambi si a ne incrunta, pentru a fi mai presus de toate AUTENTICI.

Peace in the struggle
To find peace
Comfort on the way
To comfort

And if I shed a tear I won’t cage it
I won’t fear love
And if I feel a rage I won’t deny it
I won’t fear love
I won’t fear love
I won’t fear love…

Adevarul se apropie si incearca sa-ti intre in suflet. Ataca frontal si, daca e respins, schimba tactica. Ataca tiptil.
Absenta dualitatii e un lucru cu care ma lupt de ceva vreme…
Pacea e lupta, lupta e pace.
De cand am luat sabia in mana si m-am prezentat la Lupta cea Buna, de cand am devenit un Luptator Pasnic, viata mea a devenit mai linistita.
Pacea a inceput sa-si faca culcus in inima mea in mijlocul luptei.
Am inteles ca singurele lupte pe care se merita sa le duci sunt cu propria persoana.
Am inteles ca viata e o lupta, o lupta continua.
Am inteles ca nu trebuie sa-mi fie frica de propria natura…. nu trebuie sa-mi fie frica de Iubire.

Iar cand frica isi arata coltii, sperand sa mai sfasie ceva din mine, iau exemplu de la Maestru Whiteman…

I sound my barbaric YAWP over the roofs of the world.

Si zambetul apare… sabia curajului taie prin tot ce nu e EU, prin tot ce nu e Iubire.

And if I feel a rage I won’t deny it
I won’t fear love

Maestru spunea:

Nu trebuie sa faci nimic pentru a fi fericit. Marele Meister Eckhart a spus-o foarte frumos, “Dumnezeu nu este obtinut printr-un proces de adaugare la ceva in suflet ci printr-un proces de scadere”. Nu faci ceva pentru a fi liber, renunti la ceva. Apoi esti liber.

Reintoarcearea la lucrurile elementare ale vietii, renuntarea la nebunie… simplitate… simplitate… simplitate.

Intotdeauna lucrurile simple au fost cele care ne-au facut fericiti.

Poate ca e mai usor sa-ti oferi o costumatie nou decat sa-ti oferi un corp nou… dar un corp nou e mult mai recomandabil… si mai ieftin… si mai util…

Desi suna incredibil, cateva exercitii fizice sunt mult mai eficiente in a aduce o stare de bine decat o partida de shoping.

Sa gatesti pentru cineva drag poate fi o experienta mult mai placuta decat sa mananci la un restaurant daca reusesti sa nu mai vezi gatitul ca pe o corvoada ci ca pe un act de daruire, un act de creatie.

Poate ca ar trebui sa ne ferim de bonusuri… de “extra” si eventul sa renuntam la toate lucrurile care nu sunt absolut necesare… sa traim mai simplu… mai aproape de natura…

Si zi asa… crezi ca esti aici pe pamant degeaba? Nu nu nu…. esti aici cu o misiune speciala.
Pana nu o termini nu pleci… poti sa verifici… daca esti inca vie… nu-i gata.

Aaa… si nu prea ai ce face… esti impinsa de la spate… uite… hotaraste-te sa nu mai respiri si ai sa vezi ca e Cineva care o sa bage fortat aerul in tine. Nici macar de oprit din respirat nu te poti opri…

Asa ca nu prea avem de ales… trebuie sa fim slugi… slugile acelui Cineva. Slugi ascultatoare.

Porunca e simpla dar in acelasi timp greu de pus in practica… Trebuie sa fim fericiti. Punct. Nimic altceva. Doar sa fim fericiti.

Desigur, dupa ceva exercitu, devine usor… dar la inceput e mai grele. Dar, fiind mai multi pe aici pe pamant… ne putem ajuta unul pe altul in implinirea misiunii… eu te fac fericita, tu ma fericit… impreuna e mai usor…

Datorita modului in care functioneaza lumea asta… cu cat daruiesti mai mult cu atat ai mai mult de daruit. E ca un rau ce-si taie un fagas prin munte… pe masura ce insista… muntele cedeaza si poate curge si mai multa apa…

Pe langa daruire… o alta tehnica avansata de atacare a “problemei” este recunostinta. Pe masura ce acceptam neconditionat lumea asta din jur ajungem sa vedem lucruri din ce in ce mai frumoase.

Recunostinta e ca o solutie de curatat parbrizul. Privim prin murdarie si avem impresia ca lumea de afara e oribila… dar… afara-i frumos… nori se plimba fara griji, pasarile isi vad de simfonia lor… florile isi imprastie constiincioase parfumul… numai noi ne facem griji… in loc sa dansam…

Pentru ca asta pare a fi misiunea speciala… sa dansam… sub jocul de lumini al cerului, in cadrul creat de flori… pe muzica inimilor noastre… acompaniati de privighetori si diverse ale cantatoare care, in caz ca n-ai observat… isi indemplinesc misiunea fara prea multe comentarii…

ACUM e esenta Simplitatii.

Complicam viata asta inutil si datorita complicarii, nu mai ajungem sa ne bucuram de ea. Grijile pentru ziua de maine si rumegarea amintirilor ocupa momentul prezent si nu mai lasa loc pentru ACUM. Nu ne mai lasa sa traim.

Cristos spunea: “Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.” Comuniunea cu Dumnezeu asta inseamna, increderea deplina in El.

Pentru a obtine pacea sufleteasca trebuie sa ne intoarcem in ACUM si sa facem ce este de facut ACUM.  Cat despre ce va sa vina… nu e treaba noastra… viitorul vine, indiferent daca vrem sau daca nu vrem iar secretul unei vieti linistite este, asa cum spunea Maestru, “Colaborarea din toata inima cu inevitabilul”

Psalmistul spunea: “Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu. Acest opriti-va nu e un indem spre inactiune ci din contra, spre actiunea corecta. E o oprire din a irosi momentul prezent ingrijorandu-ne pentru un viitor incert.

In Est, budistii spun acelasi lucru. Daca un invatacel vrea sa devina Buddha nu are nici o sansa pentru ca nu poate face nimic pentru a ajunge Buddha. El este deja Buddha. Singurul lucru pe care il poate face este sa inceapa sa se comporte ca atare.

ACUM urla dupa actiune. ACUM trebuie sa traim. ACUM e momentul pentru implinirea tuturor viselor pentru ca in momentul in care FACI ceva, visele dispar din viitor si se concretizeaza in prezent.

Multi sunt cuprinsi de frica cand trebuie sa actioneze. Nu inteleg ca insasi natura lor e DIVINA. Se gandesc “Cine sunt eu sa fac asta? Cine sunt eu sa merit asta?”. Ei bine, o astfel de gandire e o prostie de primul rang, e ca si cum o privighetoare ar gandi “Cum sa-mi permit eu sa cant? Ce? Am eu studii muzicale? Am terminat eu Conservatorul? Nuuu…. mai bine tac…”

Canta-ti cantecul, danseaza-ti dansul. Arunca-ti fricile si grijile pentru maine si traieste in ACUM!

Astfel viata devine simpla si in simplitatea acesta regasim maiestatea costumatiei crinului, usurinta cu care se hranesc pasarile cerului, lipsa de efort cu care creste iarba.

Cea mai mare greseala pe care o poate face un om este sa nu faca suficient de multe greseli.

Din greseli invatam cel mai bine iar daca nu facem greseli… inseamna ca nu invatam suficient de mult.

De fiecare data cand vrem sa facem ceva frica isi baga coada ei insidioasa si ne spune “ai sa gresesti”.

Si ce daca? Greseala = invatare!

De cand am inceput sa scriu in blog-ul acesta am invatat mai multe despre limba romana decat in toti anii de facultate.

Am invatat din greseli desigur… pentru ca articolele puse erau doldora de greseli. Dar s-au gasit persoane care sa ma corecteze. (am o prietena foarte buna in Lupeni care este profesoara si m-a ajutat enorm cu “agramaticalitatile” mele)

De frica am scapat… acum trebuie sa mai scap si de lene…

Asta lupta mai murdar…. loveste sub centura… dar… nu-i bai… ii gasesc si ei leacul.

Originalul: Argue with yourself — and win! de Adam Khan.

Cand cineva te infurie, poate parea ca sursa furiei tale este ceea ce a facut cealalta persoana. Dar realitatea este ca ceea te infurie este intelesul pe care tu il acorzi actiunii. Daca te uiti mai atent la intelesul unui eveniment, certitudinea ta va incepe sa se evapore. Iti dai seama ca nu e neaparat sa insemne ceea ce crezi tu ca inseamna. Aceasta incertitudine va face ca mania ta sa se reduca.

Sa presupune, de exemplu, ca cineva te intrerupe cand vorbesti si asta te scoate din sarite. Tu “stii” ca persoana respectiva deomonstreaza o lipsa de respect. La o analiza mai atenta realizezi ca: 1) un eveniment se intampla, 2) iti dai seama ce inseamna si apoi, 3) simti un sentiment ca raspuns la intelesul creat.

Pasul numarul doi se intampla foarte repede – atat de repede incat pare ca evenimentul este cauza directa a sentimentului. Dar lucrul acesta nu este corect. Si poti sa-ti demonstrezi lucrul acesta.

Asteapta pana data viitoare cand te superi pe cineva. Apoi incearca sa descoperi ce gandesti despre ce a facut persoana respectiva. E posibil sa fie nevoie sa analizezi in reluare ce s-a intamplat. Intreaba-te “De ce sunt suparat?” Raspunsul va fi probabil “Pentru ca a facut asta si asta.” Pune-ti o alta intrebare: “De ce ma supara lucrul aceasta?” Raspunsul la aceasta a doua intrebare este probabil un enunt legat de un inteles al actiunii. Acum ai cu ce sa lucrezi.

Ia acel enunt si priveste-l stiintific. In exemplul de mai sus, cineva te-a intrerupt. Te-ai gandit, “Nu ma respecta.” Privind lucrurile stiintific, realizezi ca este o teorie care explica de ce te-a intrerupt. O data ce o analizezi realizezi ca nu este singura explicatie posibila! Incearca sa gasesti alte explicatii: “Poate ca nu s-a gandit niciodata la faptul ca intrerupe si nimeni nu i-a spus nimic in legatura cu lucrul acesta astfel si-a format un obicei din a intrerupe oamenii – atat pe cei pe care ii respecta cat si pe cei pe care nu-i respecta.” Sau “Poate ca m-a intrerupt pentru ca are o memorie proasta si nu a vrut sa-si uite gandul, asa ca l-a trantit.” Nu poti fi niciodata sigur de ce o persoana face ceva. Uneori nici macar persoana respectiva nu stie de ce face ce face.

Dupa ce creezi doua-trei teorii (nu dureaza mult), furia ta va incepe sa se estompeze, te vei simti mai bine, si vei face fata situatiei mult mai rational. Pledeaza importriva ta in felul acesta si toata lumea castiga!

Cand esti manios, mai intai pledeaza impotriva ta.

Originalul: The ocelot blues de Adam Khan
Ce se intampla cand iti lasi mintea sa hoinareasca? Studiile au aratat ca atunci cand mintea umana nu are nimic concret la care sa se gandeasca, devine haotica, trecand rapid de la un gand la altul intr-o maniera aleatoare. Dar daca o minte – a ta, a mea – tot hoinareste, la un moment dat gandurile vor da de ceva ce ne va capta atentia: o frica sau o frustrare sau ceva neterminat. Stii cu ce seamana lucrul acesta: mintea ta se impotmoleste, ca o roata prinsa in noroi, ramanand la gandul ingrijorator sau deprimant si distrugandu-ti in felul acesta buna dispozitie. Aceasta este ce pateste o minte fara un scop.

Daca ai un scop, mintea ta previne gandurile din a se prabusi in haos si stari deprimante. Nu-ti poti opri mintea din a gandi, dar cand ai un scop la care sa te gandesti, resursele tale mentale for fi folosite mai rar pentru a te rataci aleator in ganduri care sa te supere. Acum ele au o destinatie.

Acesta este motivul datorita caruia studiile arata ca lumea e mai des intr-o stare buna atunci cand lucreaza la ceva decat in timpul liber. Pare incredibil la inceput dar poate fi explicat prin nevoia unui scop. Majoritatea au scopuri clare mai degraba la munca decat acasa.

Se spune ca “mainile lenese sunt laboratorul dracului” dar un factor important, factor ce te scoate laboratorul dracului este ceva ce trebuie sa faci, ceva ce-ti starneste interesul.

Tine minte acest lucru: Ceva ce trebuie sa faci, ceva ce-ti starneste interesul. Aceasta este cheia – gandeste-te la ea ca la Vitamina S.

Mintea umana are nevoie de un scop. E ca ocelotul (n.t. un leopard mai mic) ce-si jumulea propria blana in gradina zoologica din Seattle. Ingrijitorii nu stiau ce sa-i mai faca. I-au adus o femela dar el tot se jumulea. I-au schimbat dieta. I-au schimbat cusca. Dar el tot se zgaraia.

Intr-un final, cineva si-a dat seama ca in libertate, ocelotii mananca pasari. Asa ca in loc sa-i dea ocelotului carne, i-au aruncat un pui nejumulit in cusca. Desigur, ocelotul, folosind miscarile de gheare pe care le folosea pe propia piele, a jumulit penele de pe puiul acela si a incetat sa se mai jumuleasca pe sine.

Mintea ta e la fel. Are nevoie de un os de ros sau se apuca de ros mobilierul. Are nevoie de un scop. Si nu ajunge orice scop, trebuie sa fie ceva ce te provoaca, ce te captiveaza, ceva ce vrei sa realizezi, ceva ce doresti, ceva real si concret. Mintea ta se va alinia scopului respectiv in loc sa fie atrasa in negativitate iar tu vei fi mai fericit.

Gaseste un scop care sa te captiveze
si apoi urmareste-l activ.

Originalul: Adventure de Adam Khan

In autobiografia sa, “Educatia unui ratacitor”, Louis L’Amour scria: “Am spus-o in alta parte si am spus-o de mai multe ori, Eu cred ca aventura nu e decat un cuvant romantic pentru neplacere… Lucrul de care vobeste lumea ca aventura este ceva ce nici o persoana cu mintea intreaga nu ar cauta, si devine romantic doar cand te afli acasa, in siguranta.”

Daca aventura este doar un cuvant romantic pentru neplacere atunci se poate presupune ca putem vedea neplacerile ca pe o aventura. Cu alte cuvinte o neplacere nu reprezinta realitatea; ea este doar un mod de a privi lucrurile. Iar “aventura” ar fi un mod de a privi lucrurile la fel de valid.

Ma certam la un moment dat cu sotia si atmosfera devenise prea incinsa asa ca am luat o pauza, m-am dus pana la biblioteca sa ma calmez si m-am gandit la cea a spus L’Amour. M-am intrebat, “Cum seamana cearta aceasta cu o aventura?”

“Ei bine, mi-am raspuns, “Fac ceva ce nu fac prea des, ma plimb printr-o biblioteca. Si a face ceva ce nu fac de obicei trebuie sa fie una dintre cerintele pentru ca o experienta sa poata fi numita aventura.”

Meditand la aceasta intrebare, m-am gandit “Cearta e ca o jungla. Putem gasi oare drumul catre Râul Iubirii? Cred ca da. Dar e posibil sa ne ratacim in valea incalcita a Dreptatii Personale. E posibil sa se scufundam in nisipurile miscatoare ale Sentimentelor Ranite. E posibil sa ratam scurtatura Iertarii si sa fie nevoie sa mergem pe un drum incojurator.

“Sunt animale de prada de care trebuie sa ne ferim: Putem fi mancati de vii de Rascolirea Vechilor Rani. Incapatanarea De A Nu Ne Autostapani seamana cu un roi de tantari care poate injecta in noi malarie si ne pot imbolnavii pentru mult timp, incetinindu-ne progresul prin jungla.”

“Trebuie sa gasim o cale peste prapastia diferentelor dintre noi. Unul dintre noi poate trece in partea cealalata sau ne putem intalni la jumatatea drumului.”

Si dupa ce am privit lucrurile asa, m-am intors acasa si am vorbit cu Klassy avand o alta atitudine. O atitudine mai buna. Incearca si tu. Cand ai neplaceri, intreaba-te: “Cum seamana toate acestea cu o aventura?”

Intreaba-te, “Cum seamana toate acestea cu o aventura?”