Simplitate.ro

Dumnezeu vrea sa-i construim templu din iubire dar oameni nu aduc decat pietre. - Rabindranath Tagore

Momentul in care fervoarea religioasa a unei comunitati este exprimata in beton si picturi frumoase in loc de compasiune si ajutor pentru cei aflati in nevoie e clar ca ceva e putred.

E ca si cum credinciosi i-ar spune lui Dumnezeu: “Dar mai lasa-ne Cristoase cu Iubirea asta, traim intr-o lume practica, trebuie sa facem lucruri practice. Ce? Nu-ti place cum am decorat biserica? A costat o avere! Si in plus, baba de la poarta care sta si cerseste… pute!”

E foarte dificil să exprimi un mare adevăr într-o manieră simplă şi concisă fără a trezi în oameni frică.

E ca şi cum ai înghiţi ceva fenomenal de distilat  din ceva ce chiar îţi place. Dulcele prea concentrat devine amar, acrisorul devine caustic. Intolerabil.

Şi totuşi… sunt oameni care reuşesc să găsească modalităţi de a transmite un mesaj simplu cu o eficientă fenomenală.

Soluţii simple la probleme teribil de complexe.

Karen Armstrong are o dorinţă simplă. Crearea unei Carte a Compasiunii în care lideri religioşi din cele 3 mari religii monoteiste să recunoască trunchiul comun pe care îl au şi anume Compasiunea, Regula de Aur: Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.

Uitându-mă la prezentarea ei am realizat că nu suntem pregătiţi pentru lumea pe care Cristos a venit să o prezinte. El a venit să ne înveţe să zaburam dar noi nu suntem capabili nici măcar să stăm în picioare. Încă ne tărâm în mocirla barbariei.

Regula de Aur reprezintă ridicarea din această mocirlă şi poate după ce stăm toţi în picioare, vom învăţa şi să zburăm.

Aşa că haideţi să privim din punctul de vedere al celor din jur şi să evităm mai întâi să-i tratam aşa cum noi nu am vrea să fim trataţi. Haideţi să facem asta mai întâi.

Apoi, după ce ne vom obişnui cu mersul, putem trece la lecţii de zbor. Putem încerca să privim din puctul de vedere al celor din jur şi să ne comportam aşa cum am vrea să fim trataţi.

Mai întâi să încetăm să le mai oferim coşmaruri şi abia apoi să trecem la a le împlini visele.

În ultima vreme începe să se cristalizeze în mintea mea o cale.

Din ce în ce mai des mă împiedic de îndemnuri la muncă.

Aud şi uit. Văd şi îmi amintesc. Fac şi înţeleg. ~ Confucius

Se pare că atrag spre mine informaţiile acestea legate de punerea în practică, legate de verbul “a face”.

Iar indicaţia spre a face pare a fi un răspuns la prea multe intreabari.

Înţelepciunea stă în a face. Iar dacă te întrebi ce să faci, poţi găsi destul de multe indicaţii, mai ales dacă te uiţi unde trebuie.

Am văzut azi citatul acesta “Începutul e întotdeauna AZI” şi am rămas impresionat de cât de mult poate să spună cu atât de puţine cuvinte.

Ideile cu adevărat puternice sunt ideile simple.

Mai jos este un film cu o astfel de idee, o idee pentru un nou început, pentru o nouă viaţă.
E posibil să stârnească câteva lacrimi dar… sunt genul de lacrimi care vindecă.

Cum spunea Maestru? “Un războinic paşnic nu încearcă să fie invulnerabil ci deplin vulnerabil.”

E o energie potenţială fenomenală în aer. O tensiune uriaşă.

Seamănă cu pregătirea instrumentelor de dinaintea unui concert. Plantele sunt înmugurite, păsările încep să-şi facă simţită prezenţa.

În curând întreagă orchestră se va dezlănţui într-o simfonie de culori, sunete şi arome.
Ne va îmbia să ne dezlănţuim şi noi, să cântăm, să dansăm, să iubim.

În logoterapie, omul este descris ca o fiinţă responsabilă (response-able) sau, altfel pus, capabilă de a răspunde, capabilă de a alege un răspuns.

Animalele nu au această capabilitate. La ele după apariţia stimului apare şi reacţia. Şi oamenii fac de multe ori acelaşi lucru, reacţionează la stimulii din jur. La urma urmei suntem şi noi animale. Totuşi omul este înzestrat şi cu responsabilitate iar prin această îşi demonstrează superioritate faţă de animale.

Responsabilitatea este capabilitate de a îţi interpune caracterul între stimul şi răspuns. Astfel, răspunsul nu mai este dictat direct de stimul, ci de caracterul persoanei.

La fel ca orice altă abilitate umană, şi responsabilitatea asta este ceva ce necesită practică pentru a putea fi îmbunătăţită. La început poate nu sesizezi decât că stimulul şi răspunsul nu sunt una, că există o separaţie între ele. Apoi sesizezi un mic spaţiu între cele două. Cu atenţie şi voinţă, acest spaţiu poate creşte până îţi va permite să strecori tot caracterul tău între cele două.

Mai jos e o demonstraţie superbă a unei persoane responsabile. În faţa morţii, omul acesta a luat o atitudine ce a inspirat milioane de oameni. A arătat tuturor de ce e capabilă creatura asta numită OM atunci când îşi asumă identitatea.

Tags: 14, 15, 18, 20, 23

Opusul Iubirii nu este Ura ci Frica. Frica naste pana la urma si ura…

Orice religie care foloseste Frica pentru a-si motiva adeptii e o religie manipulativa.

Desigur… e foarte usor sa vezi asta cand privesti o alta religie decat cea in care te-ai nascut si crescut…

Frica te poate opri din a Iubi la fel cum Iubirea iti poate alunga Frica.

Problema e ca oamenii fara Frica nu sunt atat de usor de manipulat si de aceea, orice institutie care vrea controlul va duce promovarea Fricii la desavarsire. O spoiesc pe ici pe colo cu Iubire… dar in esenta tot FRICA trebuie sa ramana, altfel isi pierd musterii de sub control.
In religie, asta se vede in amenintarea cu Iadul. Si astfel… doar religia X sau in fine fractiunea Y din religia X detine Adevarul, doar ea te poate salva. Si asa… de frica… te duci… si faci ce-ti spune. Iei jugul. Pana si senzatia asta de privare de libertate iti este exprimata intr-o forma in care sa o digeri mai usor. O “povara placuta”. Manipulare cu propriul acord.

Allan Watts spunea ca unul dintre motivele pentru care misticii nu sunt agreati de “forurile superioare” este absenta fricii. Nu se tem de nimic, si astfel nu pot fi amenintati, nu pot fi controlati, nu pot fi manipulati. Un astfel de om poate crea foarte multe probleme pentru ca insasi prezenta lui poate trezi lumea din jur, iar cand suficient de multi se trezesc, e posibil sa fie dorita vre-o schimbare ceva.
“Nu vă temeţi.”

Se cuibareste de multe ori Frica in inima mea… si uneori fata acolo pui ei hidosi… ganduri sumbre…

Dar imi cant melodia, imi dansez dansul si zambesc… si in clipele acelea Frica stie ca a sosit momentul sa plece…

Iubirea alunga Frica.

am sa inchei cu o povestioara din cartea lui Anthony de Mello, Cântecul păsării:

In Evanghelia dupa Luca scrie:
Dar Petru a spus: „Omule, nu stiu despre ce vorbesti”. In acel moment, chiar in timp ce vorbea, un cocos a cotcodacit, iar Domnul s-a intors si a privit drept spre Petru… iar Petru a iesit afara si a plans.
M-am inteles intotdeauna bine cu Domnul. Conversez tot timpul cu el, ii multumesc, ii implor adevarul.
Dar am avut intotdeauna sentimentul ca doreste sa-l privesc in fata… Iar eu nu pot. Chiar si cand ii vorbesc, ma uit in alta parte atunci cand simt ca el ma priveste direct. Ma tem de fiecare data ca voi descoperi o acuzatie nerostita in ochii sai, pentru vreun pacat nemarturisit. Sau poate vreo cerere: poate ca asteapta ceva de la mine.
Intr-o zi, mi-am adunat tot curajul si l-am privit in ochi! Nu exista nici o acuzatie, nici o cerere. Singurul mesaj pe care il puteai citi in ochii lui era: „Te iubesc”.
La fel ca si Petru, am iesit afara si am plans.

Tags: 12, 13, 19

Stiu ca nu-s singurul care a iubit fara a fi iubit.
Tanti de mai jos exprima acest lucru fenomenal de elocvent.

Cause I can’t make you love me if you don’t
You can’t make your heart feel something it won’t

Bonnie Raitt - I can’t make you love me

M-am impiedicat de citatul asta:

“Plenty of people miss their share of happiness, not because they never found it, but because they didn’t stop to enjoy it.” - William Feather

Lupt acum cu mine insumi pentru o lungire a timpului acordat meselor. De obicei nu prea au timp alimentele sa impresioneze papilele gustative.

Totul a inceput intr-o zi cand, in gluma, am incercat sa degust o felie de rosie. Cu ochii inchisi si atentia focalizata pe senzatiile gustative, am avut parte de o experienta destul de interesanta. Am inteles replica batranului “Mai usor, poate apuci sa gusti ceva.”

Iar de atunci, de fiecare data cand imi aduc aminte, incerc sa incetinesc ceea ce fac. Sa fiu mai atent.

Suntem intrebati de univers:

Care este sensul vietii tale?

Raspunsul este o alegere. Nu exista un raspun corect universal, fiecare trebuie sa gasim in noi raspunsul personal.
Problema e ca universul nu accepta decat un raspuns sincer.

Raspunsul poate fi evitat dar aceasta eschiva vine cu un pret. Lipsa chefului de viata, sau in termeni mai pretentiosi, golul existential.

Raspunsul, o data oferit, este pus la un test. Fiecare dintre noi suntem instruiti sa punem in practica raspunsul. Daca el trece proba de foc a actiunii primim pacea interioara ce deriva din constientizarea unui lucru bine facut.
Daca raspunsul este unul aruncat in graba este foarte posibil ca el sa nu fie corect si sa se naruie intr-un ocean de plictiseala.

O data trecuta perioada de acomodare cu ideea de a pune in practica raspunsul, vor aparea problemele. Ele nu apar pentru a ne impiedica sa ne implinim visele ci pentru a ne cali pentru etapa urmatoare a visului.

Problemele sunt focul in care ne este calit spiritul.

Ia gandeste-te, cand eroul unei povesti isi intalneste adversarul, acesta este foarte puternic, sau poate sunt foarte multi adversari. Tocmai provocarea aceasta uriasa ii dezvaluie valoarea, curajul, determinarea, etc.

In multe povesti eroul (sau eroina) trebuie sa treaca prin mai multe etape, trebuie sa creasca. La fel si tu trebuie sa cresti daca vei vrea sa-ti poti pune in practica visele.

Sunt 4 dimensiuni principale in care fiecare dintre noi trebuie sa crestem. Blogul acesta le este dedicat.

1. Spiritul. Incep cu el pentru ca fara un scop clar in viata totul se transforma intr-un cimitir de vise. Vise moarte inainte de a se naste.
2. Copul. Un nivel scazut de energie nu permite decat o subzistenta. Pentru aventura trebuie un corp tunat.
3. Mintea. Creierul nostru trebuie intretinut la fel ca si corpul. Trebuie hranit constant cu idei noi si trebuie vindecat din cand in cand de idei gresite, de virusii mentali.
4. Prietenii. La fel cum poti trai fara un corp bine intretinut sau fara un tonus cortical prea ridicat, poti trai si fara prieteni. Dar ce viata ar fi? Goala, fada. Prietenii sunt cei la care poti apela cand greutatea drumului e prea mare, sunt cei care te vor ajuta sa cresti mai repede.

Fiecare dintre noi are deficiente intr-una dintre cele 4 dimensiuni. Am creat blogul acesta pentru a lucra la deficientele mele. Pentru a le constientiza mai bine si pentru a le ataca.

Am raspuns candva la intrebarea din titlu:
“Sa traiesc cu compasiune si iubire si sa-i ajut pe cei din jur aratandu-le cum se pot ajuta singuri”
Dar cand am incercat sa pun in practica am cedat la aparitia greutatilor. Eram prea slab.
Acum, sunt inapoi pe baricade. Misiunea nu e gata, asa cum spunea Maestru Bach: “Respiri, deci nu e gata misiunea.”

Tags: 11, 16, 17, 22