Ai impresia ca esti cadavrul ambulant pe care-l vezi zilnic in oglinda?
Oh nu…. esti mult mai mult, mult mult mai mult.
Iata un poem ce incearca sa-ti puna sufletul in starea de a vedea acel mai mult inexprimabil:
Stream of Life by Rabindranath Tagore
The same stream of life that runs through my veins night and day
runs through the world and dances in rhythmic measures.
It is the same life that shoots in joy through the dust of the earth
in numberless blades of grass
and breaks into tumultuous waves of leaves and flowers.
It is the same life that is rocked in the ocean-cradle of birth
and of death, in ebb and in flow.
I feel my limbs are made glorious by the touch of this world of life.
And my pride is from the life-throb of ages dancing in my blood this moment.
Si un mic filmulet ce incearca sa foloeseasca poemul de mai sus plus sunet si culoare pentru a-ti puna sufletul in starea de a vedea acel mai mult inexprimabil:
Alergam speriat la vale. Inima îmi bătea să sară din piept, iar în lumina lanternei tufişul de la capătul luminişului părea a fi un urs în aşteptare. În spatele meu Bogdan încetase de mult să mai înjure casetofonul. Sfoara cu care îl legase de cadrul rucsacului se strânsese într-un singur capăt şi Internationalul bătea în capul lui ritmul fricii noastre. Atunci se întâmplă. Ultima fărâmă de control pe care credeam că o mai aveam se scursese spălată de dezlănţuirea naturii. Şi toate urletele de groază din interior încetară brusc. Devenisem un bulgăre de pace învelit în frică, carne şi apa. Cumva ştiam că indiferent de ce va fi în faţă mea, voi putea face faţă.
Oare visez? Oare sunt justificate grijile acestea mărunte ce se agaţă de mine ca scaieţii şi mă împiedică să trăiesc? Oare nu mă zbat în confortul şi siguranţă propriului pat?
Încep să mă simt şi eu străin, la fel ca Maestru Rumi, “de altundeva”… Şi la fel ca el îmi repet:
O suflete, Îţi faci prea multe griji. Ţi-ai văzut puterea. Ţi-ai văzut splendoarea. Ţi-ai văzut aripile aurite. Înainte de toate, De ce-ţi faci griji? Eşti cu adevărat Sufletul sufletului sufletului.
Azi a inceput moartea unei componente din mine.
M-am vazut mult timp ca un “Luptator Pasnic”, un “Razboinic al Luminii”, un “Cavaler Jedi”.
Era un rol cu care ma identificam. Lupta pentru bine, lupta interioara cu mine insumi.
Aceasta parte din mine moare…
Gata cu lupta…
Christine Kane mi-a sugerat ca e mai eficient sa privesc lucrurile ca pe o ocazie de a invata decat ca pe o lupta si in momentul in care am citit asta s-a aprins un bec in cap. Desigur, m-am gandit, desigur… cum am putut fi atat de orb. (Nu eram chiar orb, doar adormit)
Si apoi mi-am adus aminte de ce spusese Maestru Rumi:
De ce stai in inchisoare cand usa e atat de larg deschisa? Iesi din incalceala gandirii bazate pe frica. Traieste in tacere.
Si am inteles tacerea.
Ce ramane acum de facut e sa privesc mai atent peisajul din jurul meu. Sa invat mai atent.
Vreti sa fiti fericiti? Fericirea neintrerupta nu este cauzata. Adevarata fericire nu este cauzata. Tu nu ma poti face fericit. Tu nu esti fericirea mea. Intrebi o persoana treaza “De ce esti fericit” si persoana treaza iti va raspunde, “De ce sa nu fiu?” Fericirea e starea noastra naturala. Fericirea e starea naturala a copiilor mici carora le apartine imparatia pana in momentul in care sunt contaminati de prostia societatii si a culturii. Pentru a obtine fericirea nu trebuie sa faci nimic, pentru ca fericirea nu poate fi obtinuta. Stiti de ce? Pentru ca o aveti deja. Atunci de ce nu o simtiti? Pentru ca trebuie sa renunti la ceva. Trebuie sa renuntati la iluzii. Nu trebuie sa adaugati nimic pentru a fi fericiti; trebuie sa renuntati la ceva. Viata e usora, viata e minunata. Ea dauneaza doar iluziilor voastre, ambitiilor voastre, lacomiei voastre, poftelor voastre. Stiti de unde vin toate acestea? De la identificare cu tot felul de etichete!
Mare dreptate mai are. Ati stat vreodata la discutii cu un copil pe tema mormolocilor? E minunat!
Eu cred ca daca vrei sa fii bogat poti deveni bogat, trebuie doar sa urmezi o serie de pasi, o tehnica.
Din pacate bogatia e complexa, vine cu un pret, asa ca mi-am propus sa devin sarac.
Si urmarea saraciei are provocarile ei. Nu-i chiar atat de simplu sa-ti privesti dorintele si sa ramai pasiv, sa intelegi ca sunt doar preferinte si ca fericirea nu depinde de implinirea lor.
Self-pity
I never saw a wild thing
sorry for itself.
A small bird will drop frozen dead from a bough
without ever having felt sorry for itself. - D. H. Lawrence
N-am văzut nici o sălbăticiune
plângându-şi de milă
O pasăre micuţă va cădea îngheţată de pe o creangă
fără să-şi fi plâns niciodată de milă.
Some of you young folks been saying to me
“Hey pops, what do you mean What a Wonderful World?
How ’bout all them wars all over the place,
you call them wonderful?
And how ’bout hunger and pollution,
they ain’t so wonderful either!”
Well how ’bout listening to old pops for a minute.
Seems to me, it ain’t the world thats so bad,
but what we’re doing to it … All I’m saying is see what a wonderful world
it would be if only we’d give it a chance~
Love baby, Love …
That’s the secret! Yaaaa!
If lots more of us loved each other,
we’d solve lots more problems!
And then this world would be better …
That’s what old pops keeps saying~
I see trees of green
red roses too
I see ‘em bloom
for me and for you
And I think to myself
what a wonderful world.
I see skies of blue
clouds of white
The bright blessed days
The dark sacred night
And I think to myself
what a wonderful world.
The colors of a rainbow
so pretty in the sky
Are also on the faces of people going by
I see friends shaking hands
sayin’ how do you do
They’re really sayin’
I love you.
I hear babies cry
I watch them grow
They’ll learn much more
than I’ll never know
And I think to myself
what a wonderful world
Yes I think to myself
what a wonderful world.
Oh … Yeah …
Renuntarea la TV a fost una dintre cele mai inteligente miscari facute de mine in ultimii ani.
Probabil ca blogul acesta ar fi fost mult mai saracacios daca timpul ramas liber l-as fi irosit vegetand in fata TV-ului.
Multi se plang ca nu le mai ajung orele dintr-o zi dar adevarul e ca daca exista un televizor (cablu) in casa ta tot gasesti cateva zeci de minute de irosit.
Mai jos este o prezentarea a conceptului de surplus cognitiv si contextul in care a aparut el. E unul dintre cele mai interesante filmulete vazute in ultima vreme si daca ai 15 min libere… il recomand cu caldura.
E foarte important să punem un gram de umor în tot ce facem. Tendinţa de a o da în bară e atât de mare încât, dacă am fi serioşi tot timpul, viaţă asta ar fi un calvar.
Aşadar, trebuie să zâmbim când greşim şi mai ales să zâmbim când cineva ne greşeşte.
Anatole France spunea “Face parte din natură umană să gândim înţelept şi să ne comportam absurd.”
Zâmbetul ne ajută să ne ridicăm atunci când cădem. Mai ţineţi minte abordarea din copilărie? “Nu mă doare că-am mâncat fasole goale!” E mult mai eficientă decât “De ce eu Doamne? De ce mie?”
