Simplitate.ro

Are dreptate Thoreau. Cu cat renunti la mai mult cu atat devii mai mult!

Daca-ti simplifici viata suficient de mult… ce ramane… devine uimitor.

E similar cu a renunta la greutatile ce tin legat de pamant un balon. O data ce se renunta la greutati… balonul nu trebuie sa faca nimic pentru a se ridica… se ridica pur si simplu pentru ca asta e natura lui…. aeriana.

La fel si sufletul meu. Daca renunt la iluzii, daca renunt la conditiile pe care le-am pus in calea fericirii mele… sufletul-mi devine mai usor… si se ridica.

Simplitatea asta este regasita si in invatatura crestina… renunta la trecut, renunta la viitor… traieste in ACUM! Fii ACUM!

Fara irosirea energiei pe reprosuri pentru un trecut ce oricum nu poate fi schimbat, fara irosirea energiei pe griji pentru un viitor ce nu poate fi cunoscut, omul ramane cu prea multa energie…. si de cele mai multe ori energia asta il transforma…. il transforma din creatie in creator… din consumator in producator… il aduce mai aproape de natura lui divina.

Se spune ca nu intelegi nimic pana nu esti pregatit sa intelegi…
Se pare ca in sfarsit azi mi-a venit si mie randul….
Mai adineaori, in baie, in timp ce ma spalam pe maini mi-a picat fisa…

Trebuie sa FIU schimbare pe care vreau sa o vad in lume.

Am citatul asta din Gandhi ca tiltu la blogul meu de ani buni si abia azi l-am inteles.

Nu trebuie sa incercam sa schimbam nimic… a schimba ceva inseamna a face fatza cu lumea de dupa schimbare… inseamna sa reusesti si apoi sa te intrebi “OK, acum ce urmeaza?”

Trebuie sa FIM schimbarea, sau mai exact sa traim viata asa cum vrem sa o traim. Sa luam plictiseala din Paradis si sa o implementam in viata de zi cu zi.

Cum ai vrea sa fie viata ta? In ce mod ai vrea sa treaca zilele? Ce obiceiuri ai vrea sa-ti guverneze viata? In ce mediu ai vrea sa traiesti? In jurul carui tip de oameni?

Gaseste raspunsurile la intrebarile astea si in functie de ele incepe sa traiesti asa cum ai fost proiectat sa traiesti… asa cum… stii ca trebuie sa traiesti.

Si atunci nu trebuie sa mai schimbi nimic… lumea in care te vei trezi va fi schimbata de la sine.

Schimbarea asta nu este fara un pret. Trebuie sa platesti un pret si trebuie sa fii dispus sa-l platesti inainte de a reusi. Asa cum spunea Maestru de Mello:

Trebuie sa renunti la ceva. Trebuie sa renunti la iluziile tale. Nu trebuie sa adaugi nimic pentru a fi fericit; trebuie sa renunti la ceva. Viata e usoara, viata e minunata. E dura numai cu iluziile tale, ambitiile tale, lacomia ta, pofte tale.

Asa ca am sa vreau mai putin. Mult mai putin…

Simplific, simplific, simplific.

De ce sa ma mai zbat atat pentru zece mii de chestii? Am deja tot ce am nevoie pentru a fi fericit. A sosit timpul sa ma opresc din cautari si sa ma relaxez… sa ma bucur de abundenta din jurul meu.

Intr-o zi, un om bogat si-a luat fiul intr-o calatorie prin tara pentru ca aceasta sa vada cum traiesc oamenii saraci de la tara.

Ei au stat o zi si o noapte in casa unui umil fermier. La sfarsitul calatoriei, pe drumul de intoarcere, tatal l-a intrebat pe fiu: “Ce parere ai despre calatorie?”

Fiul a raspuns, “O parere foarte buna tata.”

Atunci tatal l-a intrebat pe fiu, “Ai vazut cat de saraci erau?”

Fiul a raspuns, “Da”

Tatal a continuat sa intrebe, “Ce ai invatat?”

Fiul a raspuns, “Am invatat ca noi avem un caine acasa, ei au patru caini.”

De asemenea, noi avem o fantana in gradina, dar ei au un parau fara sfarsit.

Noi avem lampi din import in gradina…. in timp ce ei au stelele!

Si ca gradina noastra e pana la marginea proprietatii. Dar ei au intreg orizontul in spatele casei!

La sfarsitul raspunsului dat de fiul sau, tatal ramasese fara cuvinte.

Atunci fiul a spus, “Multumesc tata pentru ca mi-ai aratat cat de saraci suntem de fapt.”

Privesti in societatea romana si ce vezi? Aceiasi lupta milenara…
Deznadejde vs. Speranta
Actiune vs. Apatie
Acum vs. Ce rost are?
Cum vs. Ce naiba?

Diferenta sta in modul de a privi…. pentru ca sunt cei ce vad ce este… si mai sunt si nebuni ce vad ce poate fi.

Si te mai impiedici de ceva, te lovesti la cap si incepi sa vezi clar… in viitor…si-l vezi inexprimabil de frumos… si stii, STII ca viitorul acela nu poate veni decat daca TU pui umarul la munca.

Si incerci ceva, si nu-ti iese, si-ti spui… Ce naiba? si mai incerci ceva…. si iar nu-ti iese, dar te incapatanezi si cand in fata muncii sarpele iti spune Ce rost are? iti umpli plamanii constiintei cu aerul curat al lumii noi si dai drumul racnetului razboinic: AAACUUUUM!

Speranta se hraneste din Actiune!

Robert Schuller spunea:

Prefer sa incerc ceva greu si sa nu reusesc, decat sa incerc sa nu fac nimic si sa reusesc.

Cand incerci ceva greu… devii ceva… altceva… actiunea te metamorfozeaza din matza in tigru!

A inceput!

http://charterforcompassion.com/

Lupta impotriva intolerantei religioase a inceput.

Iubirea a trecut in ofensiva!

Maestru spunea:

Poverty is the worst kind of violence.

Si mare dreptate avea. Saracia din jurul nostru ne ataca si ne sugruma spiritul.

Studii din domeniul psihologiei pozitive arata ca daca o persoana investeste 5% din venitul propriu pentru a combate inteligent saracia din jurul sau, acea persoana devine incetul cu incetul mai fericita.

E aproape un paradox, te-ai gandi ca expunerea la atat de multa tristete si suferinta te va deprima DAR studiile au aratat ca efectul este exact opusul deprimarii. Persoana ce face asa ceva se simte mult mai eficienta, mai plina de putere, mai fericita.

Atacul asupra saraciei e o forma de lupta non-violenta impotriva unei violente ce merita sa fie infranta.

Putem vindeca lumea de saracie.

Originalul:Risks

Dacă râzi, rişti să pari un clovn.
Dacă plângi, rişti să pari sentimental.
Dacă apelezi, la ceilalţi rişti să te implici.
Dacă îţi expui sentimentele, rişti să-ţi expui adevăratul eu.
Dacă-ţi expui ideile şi visele tale în faţa unei mulţimi, rişti să le pierzi.
Dacă iubeşti, rişti să nu fii iubit.
Dacă trăieşti, rişti să mori
Dacă speri, rişti să ajungi la disperare.
Dacă încerci, rişti să eşuezi.

Dar riscurile trebuie asumate,
Pentru că cel mai mare pericol în viaţă este să nu faci nimic.

Persoanele care nu riscă nimic,
Nu fac nimic, nu au nimic şi nu sunt nimic.

E posibil să evite suferinţa şi întristarea.
Dar nu pot învăţa, nu pot simţi, nu se pot schimba, nu pot creşte, nu pot iubi, nu pot trăi.

Încătuşaţi de atitudinile lor, sunt sclavi,
Renunţă la propria libertate.

Doar cei ce riscă pot fi liberi.

Nu uita ca pamantul e incantat sa-ti simta talpile goale si vantul tanjeste sa se joace in parul tau. - Kahlil Gibran

De la schimbarea de acum 3 ani am incercat sa inteleg mai bine ce sunt si ar trebui sa fiu.
Pierdut in dubii, neputincios in a alege un drum sau altul am fost totusi binecuvantat cu o lumina care sa ma calauzeasca. Aceasta lumina este nonviolenta. Indepartarea de violenta.

Am luat tot felul de decizii si le-am incalcat. Mi-am facut planuri de schimbare si le-am abandonat. Mi-a fost reamintita de nenumarate ori slabiciunea caracterului meu. Ma uitam deunazi pe un plan de schimbare gasit intr-un caiet si ma gandeam cu nostalgie ca trecuse un an de cand il facusem si nu reusisem sa pun in practica mai nimic. Citind mai multe pagini din caietul respectiv mi-am dat seama ca planul avea doi ani nu unul.

Si totusi nonviolenta a continuat sa-mi ghideze viata si in renuntarea la violenta am gasit firul pe care sa-l urmez pentru a iesi din labirintul disperarii.

Am descoperit ca daca reusesc sa inteleg ceva ca pe o renuntare la violenta, reusesc sa schimb acel ceva la mine. Asa am reusit sa renunt pana la urma si la alcool. Mi-am dat seama ca cumparand alcool sustin o industrie ce traieste din inrobirea oamenilor. Sustin o industrie ce naste violenta. Mai toata violenta din familia in care am crescut a fost pe fondul alcoolului. In consecinta am ales sa nu o mai sustin.

Urmatorul pe lista e Statul Roman. Statul Roman colecteaza taxe de la fiecare dintre noi iar banii nostri ajung sa fie folositi pentru tot felul de scopuri mai putin nobile. O parte din banii mei sustin Armata. Si chiar daca putini, si soldatii romani sunt trimisi sa ucida si sa fie ucisi prin campurile de lupta ale “partenerilor de coalitie”. Nu-mi prea place lucrul acesta.

Banii mei sunt folositi pentru a sustine Biserica. Biserica ce in ipocrizia la care a ajuns, binecuvanteaza violenta. Binecuvanteaza soldatii trimisi la crima. Biserica ce sustine si ridica in slavi autori ce au vorbit despre militarizarea Romaniei. De ce fac asta cand Cristos a venit sa ne cheme la Pace? Daca nu avem bani sa ne hranim flamanzii nostri de ce avem bani de arme? De ce continuam sa ridicam temple de piatra cand Dumnezeu ne cere sa-i ridicam templul din Iubire?

Oare cati se roaga cu “Doamne DA-MI!” si cati cu “Doamne fa din mine…”
Ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu sa ne transforme in Omul Nou. Ar trebui sa ne rugam la Dumnezeu sa ne invete sa pescuim nu sa ne dea peste.

Maestru de Chardin spunea:

Bucuria este cel mai infailib semn al prezentei lui Dumnezeu.

Intunericul e absenta Luminii.
Frigul e absenta Caldurii.
Iadul e absenta Iubirii.

Foloseste-ti Iubirea si creeaza Bucurie celor din jur, fa-i fericiti!
Nu cauta Iubirea in alta parte, e deja in tine. Foloseste-o!

Foloseste-o pentru a alunga Intunericul Deznadejdii!
Foloseste-o pentru a alunga Frigul Singuratatii!
Foloseste-o pentru a recrea Raiul aici pe pamant!