Comori si peste
Jan 10th, 2009 by Petre
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.
Pentru a te bucura cu adevarat de o comoara, trebuie ca acea comoara sa fie a ta!
Pentru a fi cu adevarat a ta, partea valoroasa din comoara trebuie sa nu-ti poata fi rapita.
Si astfel… comoara adevarata nu e decat ceea ce esti.
Cand dai din ceva si pe masura ce dai, pe masura ce ai mai mult, acel ceva e comoara. Cei ce vin sa-ti ia din comoara iti fac un bine pentru ca desi vin sa ia… ajung pana la urma sa-ti dea.
Multa lume traieste cu impresia ca Cristos a fost un visator idealist ce a prezentat ceva cu totul nepractic dar… aici gresesc… el a prezentat pe cat a putut de bine lucrurile cu adevarat practice.
Un vechi proverb chinezesc spune: “Da-i unui om un peste si l-ai hranit pentru o zi. Invata-l cum sa pescuiasca si l-ai hranit o viata.”
Cristos nu a venit sa ne dea pesti ci sa ne invete sa pescuim. Din pacate lumea nu prea intelege asta… se plange de gustul aiurea pe care il are varga… sau ca se inteapa in carlig… Altii scriu tratate despre cat de stramba sau noduroasa este varga… unii se plang ca firul e prea invizibil sau prea fragil… nu inteleg ca instrumentele de pescuit nu-s peste… si nu sunt nici prea utile la distanta mare de apa…
Multi sunt ca ostenii din banc…. “Biscuim maria ta! Biscuim!” plini de entuziasm si admiratie… dar fara pic de intelegere.
Eu nu inteleg treaba asta cu “Cei ce vin sa-ti ia din comoara iti fac un bine pentru ca desi vin sa ia… ajung pana la urma sa-ti dea.” Se pare ca tot mai multa lume vrea ceva…iar ceea ce primesti in schimb este “multumire sufleteasca”
Daca nu vrei multumire sufleteasca, e intradevar un schimb dezavantajos pentru tine.
Daca vrei multumire sufleteasca, in urma schimbului, tu esti mai bogata.
Tu ce vrei?
Vreau sa fiu fericit…
atat…
Asa e, ai dreptate. Tin minte cum am dat niste mobila foarte ca lumea cand trebuia sa ma mut dintr-o tara in alta. Am dat-o cuiva care chiar avea nevoie, fara bani, fara nimic in schimb. Puteam sa o vand dar nu am vrut. Si cand m-am mutat in tara noua…s-a oferit cineva (un proaspat cunoscut) sa-mi ofere in dar doua canapele noi noute de care nu mai avea nevoie. Asa ca e “pe bune”.:)
[...] Am reusit sa mai scriu un articolas (Comori si peste). [...]