Comments on: Ce vezi?

By: Petre

Petre — Fri, 30 Dec 2011 13:47:42 +0000

Crestini sau necrestini, acceptarea propriei persoane si prezentarea ei nealterata celor din jur poate fi ceva foarte dificil de facut.

La foarte multi persista frica de deconectare, frica aceasta ca nu suntem de ajuns, ca nu “meritam” afectiunea celor din jur.

Isus a venit cu vestea cea buna” “imparatia este aici” dar lumea nu a inteles nici atunci, nici acum ca e aici, intre noi, inlauntrul nostru si ca singurul lucru pe care il avem de facut pentru a o accesa este sa renuntam la surplus, la prejudecati, la etichete, la tot sta intre noi si inimile celor din jur.

Cand inima este neobstructionata, rezultatul este iubirea. Nu putem face nimic pentru a capata iubirea sau pentru a intra in imparatia lui Dumnezeu. Iubirea e deja in noi, suntem deja in rai.

By: Anca

Anca — Fri, 30 Dec 2011 13:31:59 +0000

Exista multe exemple negative si putine exemple pozitive. Treaba mea e sa ma inspir din cele pozitive si sa stiu de existenta celorlalte.
Credinta ortodoxa ne da un model de viata care este bun. Stiu ca este bun ca prin lucrurile pe care sunt in stare sa le fac sau pe care le fac nativ m-am convins de acest lucru si intuiesc oarecum faptul ca si celelalte sunt bune.
Imi este tare greu sa inteleg insa chestiile pe care ma chinui sa le fac. Aici ma lupt odata cu mine, pentru ca imi dau seama ca am fost modelata de factori externi pe care trebuie sa ii discern, sa imi dau seama ce e de tinut si ce e de aruncat, si odata cu societatea asa cum e ea azi. Si e foarte greu si pentru ca pe drumul asta esti putin singur si fiecare e ciudat in felul lui, si, buni crestini fiind de altfel, ne este greu sa ne acceptam si sa ne ajutam intre noi (de fapt vorbesc in numele meu).
Ma bucur astfel de fiecare data cand reusesc sa ma spovedesc pentru ca pot sa imi dau seama daca sunt pe drumul care trebuie sau daca am regresat. Am un duhovnic bun care sa ma ghideze in hatisul asta.
Deci, pe scurt: inteleg mai clar acum ca foarte rar lucruruile sunt clare, ca lupta cea mare nu e sa nu cazi ci sa te ridici intotdeauna si sa fii permanent constient si ca, oricat de greu este, singurul lucru care ma tine intreaga si pe drumul cel bun e credinta in Dumnezeu.

By: Petre

Petre — Fri, 30 Dec 2011 06:42:08 +0000

Spui: “Tocmai asta-i toata lupta, sa cauti si sa descoperi, la nivelul tau, intelesul pentru tine atunci.”
Cum vezi tu lucrurile? Ce intelegi acum mai clar?

By: Anca

Anca — Thu, 29 Dec 2011 21:20:14 +0000

Problema de aici e pusa din avion. Ca sa merg pe ideea postului de mai sus, oricine poate sa se uite la ceilalti si sa spuna ca sunt superficiali si sa intrebe “oare cati dintre ei inteleg ceva”. Nu imi aduc aminte cine zicea “Nu judecati ca nu stiti ce s-a intamplat de fapt acolo”.
Nu conteaza cati ci conteaza ca exista oameni care isi pun intrebari. Exista oameni care cauta, care uneori gasesc sau poate nu gasesc raspunsuri dar nu lasa lupta, care incearca sa se lupte si sa fie constienti pe tot parcursul zilei (atat cat se poate, ca e o lupta grea).
Daca citesti Biblia de 100 de ori tot nu reusesti sa intelegi tot. Tocmai asta-i toata lupta, sa cauti si sa descoperi, la nivelul tau, intelesul pentru tine atunci.
Hristos (cu H) spune la un moment dat “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata”. Am realizat despre ce e vorba intr-un moment al vietii mele in care poate aveam toate elementele sa inteleg. Recent am inteles ce inseamna “Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta”. Si ce zicea Steinhardt, ca “Adevarul te elibereaza” si ca “Aflarea adevărului însingurează”. Si sunt la piciorul broastei cand vine vorba despre credinta. Deci se poate.