Simplitate.ro

Alergam speriat la vale. Inima îmi bătea să sară din piept, iar în lumina lanternei tufişul de la capătul luminişului părea a fi un urs în aşteptare. În spatele meu Bogdan încetase de mult să mai înjure casetofonul. Sfoara cu care îl legase de cadrul rucsacului se strânsese într-un singur capăt şi Internationalul bătea în capul lui ritmul fricii noastre. Atunci se întâmplă. Ultima fărâmă de control pe care credeam că o mai aveam se scursese spălată de dezlănţuirea naturii. Şi toate urletele de groază din interior încetară brusc. Devenisem un bulgăre de pace învelit în frică, carne şi apa. Cumva ştiam că indiferent de ce va fi în faţă mea, voi putea face faţă.

Oare visez? Oare sunt justificate grijile acestea mărunte ce se agaţă de mine ca scaieţii şi mă împiedică să trăiesc? Oare nu mă zbat în confortul şi siguranţă propriului pat?

Încep să mă simt şi eu străin, la fel ca Maestru Rumi, “de altundeva”…
Şi la fel ca el îmi repet:

O suflete,
Îţi faci prea multe griji.
Ţi-ai văzut puterea.
Ţi-ai văzut splendoarea.
Ţi-ai văzut aripile aurite.
Înainte de toate,
De ce-ţi faci griji?
Eşti cu adevărat
Sufletul sufletului sufletului.