I can’t make you love me
Mar 6th, 2008 by Petre
Stiu ca nu-s singurul care a iubit fara a fi iubit.
Tanti de mai jos exprima acest lucru fenomenal de elocvent.
Cause I can’t make you love me if you don’t
You can’t make your heart feel something it won’t
Bonnie Raitt - I can’t make you love me
Dar cine/ce-i face pe oameni sa iubeasca? Omul sau locul gol, neocupat inca de cineva, dispus sa primeasca iubirea si sa o daruiasca pe a sa?
Oamenii sunt egoisti… de cele mai multe ori iubesc o fantasma sau poate o stare pe care au avut-o la un moment dat langa cineva.
Pentru a putea avea stări şi mai speciale ca cele pe care le iubim e nevoie de deschidere. Până la urmă ţine tot de voinţă, chiar dacă uneori trecem prin astfel de blocaje sentimentale, nu?
Ai dreptate, fara descridere fata de viitor eliminam posibilitatea acelui mult mai bine necunoscut inca.
Se spune ca iubirea e ca un mare val pe care il urci sau il pierzi. Exista o singura mare iubire in viata sau sunt doar etape ale vietii si difera intensitatea?
Din experienta de pana acum as inclina sa cred ca cei mai multi habar nu au cat de bine poate fi. Nu cred intr-o iubire unica. Am trecut prin mai multe etape in viata mea, inclusiv printr-un moment in care am ajuns sa fiu surprins de ce simteam, de intensitatea la care ajunsese.
Mă bucur când văd că mai există şi astfel de adepţi, ideea cum că există o singură mare iubire ne reduce oarecum la varianta în care restul e amăgire şi una singură e varianta corectă, ca potul cel mare la loto (o comparaţie cam puerilă).
În momentul în care să zicem că nu ai atins acel apogeu (iubirea ideală) totul pare ori aşteptare, ori gol, ori dezamăgire iar viaţa e prea scurtă pentru a fi încadrată în rame şi bătută în cuie.
Am avut astfel de discuţii cu mai multe persoane şi poate că nu aş fi despicat atât de mult subiectul dacă nu aş fi avut nevoie de anumite confirmări. Altele faţă de cele care au devenit clişee.
Ar fi culmea să fie o singură persoană. Chiar glumeam cu cineva pe tema asta mai demult, spunea că dacă fata pe care o iubeşte e de la Polul Nord se va duce după ea, indiferent de loc
In cazul asta sper sa-i placa grasimea de foca….
si frigul si viata simpla, fara net… 
Păi da, şi pupatul cu vârful nasului. Se pare că între timp şi-a găsit-o undeva prin România deci a scăpat.
Altă idee, acum că tot am sărit calul pe offtopic, mulţi oameni care au ajuns sus din punct de vedere prefesional, care au călătorit prin lume, au strâns averi şi multe altele se plâng toţi de un singur lucru: dacă nu ai cu cine să le-mparţi, degeaba!
E nevoie să ajungem până acolo ca să ne convingem sau să-i credem? Spun asta pentru că azi pe primul plan se pun cariera, bunăstarea şi abia apoi restul…
Eu nu trebuie sa-i cred pentru ca, mai mult sau mai putin, sunt un astfel de om. Stiu cum e sa te culci intr-un autocar pentru ca o petrecere exotica dintr-un restaurant de lux din Marrakech devenise prea deprimanta. Stiu cum e sa fii in Paris si sa spui “whatever”…
Fiecare defineste “bogatia” in felul lui.