Fara contrast nimic nu are sens.
Lumina nu poate fi inteleasa fara Intuneric.
Iubirea fara Frica.
Adevarul fara Minciuna.
Stabilitatea fara Instabilitate.
Doua fete ale aceleiasi monede.
Iar daca e sa acceptam moneda… o acceptam cu amble fete.
Iar cand suntem prezentati cu lumea din jurul nostru, cu luminile si cu umbrele ei, cu valtoarea sentimentelor celorlalti ar fi bine sa acceptam totul asa cum este avand grija sa prezentam contrast la ce nu ne place. Sa fim noi Lumina, Iubire, Adevar si Stabilitate si sa fim recunoscatori partenerilor de drum ce ne permit contrastul.
Atunci cand nu mai opunem rezistenta lumii din jur, cand nu mai incercam sa o schimbam, ne ramane mai multa energie pentru A FI, pentru a ne juca rolul in aceasta piesa de teatru, pentru a rade si pentru a plange, pentru a zambi si a ne incrunta, pentru a fi mai presus de toate AUTENTICI.
asta e traducere neatentă.
probabil în original era “when we’re presented with the world [..]“, dar în română nu sună bine. corect ar fi ceva de genul “când ne întâlnim cu lumea din jurul nostru”.
just my two cents.
la naiba… nici sa gandesc in romana nu mai pot…
tot rongleza imi iese…
ai dreptate… suna ca naiba… asa-mi trebuie daca nu citesc atent ce public…