Nu cred ca inteligenta si numarul anilor de scoala au o influenta foarte mare aici. Exista sfinti analfabeti sau oameni cu trei licente care duc o viata egoista si dupa aia mor. Cred ca predispozitia spre a “te lumina” este in fiecare om. Latenta. Depinde de karma fiecaruia cand anume se trezeste si incepe sa se schimbe (in bine, fireste). Nu-l vad pe unul mai bun decat altul. Sigur…cel trezit incepe sa-si educe interiorul si sa faca bine (involuntar in jur) insa cel netrezit inca…nu e vinovat cu nimic ca nu i-a venit inca sorocul.

Se zice ca trebuie sa faci fiecare lucru oricat de marunt – perfect. Adica sa te concentrezi pe ceea ce faci in momentul respectiv. Daca speli pe jos sa speli traznet, daca bati covoarele sa le bati cat de bine poti, daca lucrezi ca spalator de vase sa fii cel mai bun spalator de pe pamant etc. Adica sa-ti dai tot interesul sa faci cat de bine poti ceea ce faci. Dupa capacitatea ta. Daca ar face fiecare asta mereu…iti imaginezi ce ar fi? Daca te gandesti numai la comunicare…sa auzi efectiv ceea ce ti se spune si sa intelegi din gesturi, sunete (vibratii) si vorbe substratul omului ca sa poti sa-i raspunzi cu empatie…ehee.

Nu, nu trebuie sa imbraci haina monahala daca mai ai inca dorinte in lumea asta. Daca nu le mai ai si simti ca dragostea ta pentru Dumnezeu e atat de mare ca ai vrea sa-ti dedici viata gandindu-te numai la El si lucrand pentru El atunci…e alta treaba. Insa sunt de parere ca poti sa te straduiesti sa te gandesti cat de des poti la El…traind in viata ordinara, printre oamenii din jur. Nu e usor, dar e oricum mai usor sa faci asta avand un ajutor divin decat plutind in deriva pe valurile vietii. Si oricum…poti sa traiesti precum un sfant chiar si in cuplu daca partenerul e “in aceeasi clasa de scoala” precum tine.

Totul e ca o scoala, mai treci o clasa…si mai treci una si tot asa.