Lucruri marunte, cu multa iubire
Mar 10th, 2007 by Petre
Maica Tereza spunea “Nu putem face lucruri marete, doar lucruri marunte cu mult iubire.” Mare dreptate avea.
Saracia materiala dar mai ales spirituala a ajuns atat de acuta incat cei ce incearca sa lupte impotriva ei par a nu avea nici o sansa. Si totusi… se mai gasesc persoane care sa lupte. Secretul lor consta in intelegerea intima a modului in care functioneaza lumea. Aceste persoane inteleg ca pentru a repara lumea singurul lucru pe care trebuie sa-l faca este sa se repare pe ei insesi. Si astfel, prin munca, reusesc sa renunte la saracia asta voluntara adoptata de mai toata lumea din jur si isi deschid inima la comoara oferita de Iubire.
Noi ca oameni avem caracteristici ce ne permit anumite reusite. Poate o inteligenta mai ridicata ce ne permite sa intelem mai bine anumite concepte mai complicate, poate o memorie mai buna ce ne permite sa stim un numar ridicat de lucruri. Toate acestea duc la rezultate. Daca ne folosim mintea la capacitate nominala putem sa aducem un serviciu de valoare celor din jur dar totusi, indiferent cat de inteligenti suntem, indiferent cat de multe stim, tot lucrurile facute din inima sunt cele mai valoroase pentru cei din jur. A face ceva cu multa iubire valoreaza cu mult mai mult si nu necesita nici inteligenta nici memorie.
Adevarata valoare a unui lucru facut cu multa iubire nu consta in valoarea intrinseca a lucrului respectiv ci in vibratia pe care o determina. Cand o persoana face un lucru cu multa iubire vibreaza mai aproape de frecventa universala a Iubirii si atunci cand intra in contact cu cei din jur creaza un raspuns. Raspunsul acesta de foarte multe ori este o reactie de imitare si astfel un lucru marunt facut cu multa iubire poate avea efectul unei unde de soc. Un zambet sincer al unei femei de serviciu poate schimba o dimineata mohorata a unui functionar care la randul lui poate schimba ziua altor oameni spre putin mai bine.
Nu trebuie sa vorbesti toate limbile pamantului, nu trebuie sa stii toate tainele si toata stiinta, nu trebuie sa renunti la toate cele lumesti si sa imbraci haina monahala…. ajunge sa faci lucruri marunte, cu multa iubire.
Pierre Teilhard de Chardin spunea: “Concluzia este intotdeauna aceiasi: iubirea este cea mai puternica si inca cea mai necunoscuta energie din lume.“
cum ti-am mai zis..putini mai stiu sa zambeasca cu adevarat….putini mai stiu sa evite superficialitatea si prostul gust….ma uit in jur si mi se face rau…mi-e greata de prostie, mi-e greata de ignoranta…
Exista oameni, si nu putini…care asta fac. Se schimba pe ei, lucreaza la ei si devenind mai buni si mai altruisti (prin spiritualitate) influenteaza pe cei din jur. Nu cu vorba ci cu fapta, cu exempul vietii lor.
Nu cred ca inteligenta si numarul anilor de scoala au o influenta foarte mare aici. Exista sfinti analfabeti sau oameni cu trei licente care duc o viata egoista si dupa aia mor. Cred ca predispozitia spre a “te lumina” este in fiecare om. Latenta. Depinde de karma fiecaruia cand anume se trezeste si incepe sa se schimbe (in bine, fireste). Nu-l vad pe unul mai bun decat altul. Sigur…cel trezit incepe sa-si educe interiorul si sa faca bine (involuntar in jur) insa cel netrezit inca…nu e vinovat cu nimic ca nu i-a venit inca sorocul.
Se zice ca trebuie sa faci fiecare lucru oricat de marunt - perfect. Adica sa te concentrezi pe ceea ce faci in momentul respectiv. Daca speli pe jos sa speli traznet, daca bati covoarele sa le bati cat de bine poti, daca lucrezi ca spalator de vase sa fii cel mai bun spalator de pe pamant etc. Adica sa-ti dai tot interesul sa faci cat de bine poti ceea ce faci. Dupa capacitatea ta. Daca ar face fiecare asta mereu…iti imaginezi ce ar fi? Daca te gandesti numai la comunicare…sa auzi efectiv ceea ce ti se spune si sa intelegi din gesturi, sunete (vibratii) si vorbe substratul omului ca sa poti sa-i raspunzi cu empatie…ehee.
Nu, nu trebuie sa imbraci haina monahala daca mai ai inca dorinte in lumea asta. Daca nu le mai ai si simti ca dragostea ta pentru Dumnezeu e atat de mare ca ai vrea sa-ti dedici viata gandindu-te numai la El si lucrand pentru El atunci…e alta treaba. Insa sunt de parere ca poti sa te straduiesti sa te gandesti cat de des poti la El…traind in viata ordinara, printre oamenii din jur. Nu e usor, dar e oricum mai usor sa faci asta avand un ajutor divin decat plutind in deriva pe valurile vietii. Si oricum…poti sa traiesti precum un sfant chiar si in cuplu daca partenerul e “in aceeasi clasa de scoala” precum tine.